Care este deci kntkietatea Iudeului, sau care este folosul tqierii kmprejur?

 Oricum, sknt mari. Wi mai kntki de toate, prin faptul cq lor le-au fost kncredinyate cuvintele lui Dumnezeu.

 Wi ce are a face dacq unii n`au crezut? Necredinya lor va nimici ea credinciowia lui Dumnezeu?

 Nicidecum! Dimpotrivq, Dumnezeu sq fie gqsit adevqrat wi toyi oamenii sq fie gqsiyi mincinowi, dupq cum este scris: ,,Ca sq fii gqsit neprihqnit kn cuvintele Tale, wi sq iewi biruitor cknd vei fi judecat.``

 Dar, dacq nelegiuirea noastrq pune kn luminq neprihqnirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cknd Kwi deslqnyuiewte mknia? (Vorbesckn felul oamenilor.)

 Nicidecum! Pentrucq, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?

 Wi dacq, prin minciuna mea, adevqrul lui Dumnezeu strqlucewte wi mai mult spre slava Lui, dece mai sknt eu knsumi judecat ca pqcqtos?

 Wi de ce sq nu facem rqul ca sq vinq bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de rqu, cq spunem noi? Osknda acestor oameni este dreaptq.

 Ce urmeazq atunci? Skntem noi mai buni deckt ei? Nicidecum. Fiindcq am dovedit cq toyi, fie Iudei, fie Greci, sknt supt pqcat,

 dupq cum este scris: ,,Nu este nici un om neprihqnit, niciunul mqcar.

 Nu este nici unul care sq aibq pricepere. Nu este nici unul care sq caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

 Toyi s`au abqtut, wi au ajuns niwte netrebnici. Nu este niciunul care sq facq binele, niciunul mqcar.

 Gktlejul lor este un mormknt deschis; se slujesc de limbile lor ca sq knwele; supt buze au venin de aspidq;

 gura le este plinq de blestem wi de amqrqciune;

 au picioarele grabnice sq verse sknge;

 prqpqdul wi pustiirea sknt pe drumul lor;

 nu cunosc calea pqcii;

 frica de Dumnezeu nu este knaintea ochilor lor.``

 Wtim knsq cq tot ce spune Legea, spune celor ce sknt supt Lege, pentruca orice gurq sq fie astupatq, wi toatq lumea sq fie gqsitq vinovatq knaintea lui Dumnezeu.

 Cqci nimeni nu va fi socotit neprihqnit knaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunowtinya deplinq a pqcatului.

 Dar acum s`a arqtat o neprihqnire (Grecewte: dreptate), pe care o dq Dumnezeu, fqrq lege-despre ea mqrturisesc Legea wi proorocii-

 wi anume, neprihqnirea datq de Dumnezeu, care vine prin credinya kn Isus Hristos, pentru toyi wi peste toyi cei ce cred kn El. Nu este nici o deosebire.

 Cqci toyi au pqcqtuit, wi sknt lipsiyi de slava lui Dumnezeu.

 Wi sknt socotiyi neprihqniyi, fqrq platq, prin harul Squ, prin rqscumpqrarea, care este kn Hristos Isus.

 Pe El Dumnezeu L -a rknduit mai dinainte sq fie, prin credinya kn skngele Lui, o jertfq de ispqwire, ca sq-Wi arate neprihqnirea Lui; cqci trecuse cu vederea pqcatele dinainte, kn vremea kn delungei rqbdqri a lui Dumnezeu;

 pentruca, kn vremea de acum, sq-Wi arate neprihqnirea Lui kn awa fel kn ckt, sq fie neprihqnit, wi totuw sq socoteascq neprihqnit pe cel ce crede kn Isus.

 Unde este dar pricina de laudq? S`a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinyei.

 Pentrucq noi credem cq omul este socotit neprihqnit prin credinyq, fqrq faptele Legii.

 Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este wi al Neamurilor? Da, este wi al Neamurilor;

 deoarece Dumnezeu este unul singur wi El va socoti neprihqniyi, prin credinyq, pe cei tqiayi kmprejur, wi tot prin credinyq wi pe cei netqiayi kmprejur.

 Deci, prin credinyq desfiinyqm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivq, noi kntqrim Legea.